Cântul vămilor și al pâinii totodată. O pledoarie în rime pentru întoarcerea la matcă a acelora care au luat drumul pribegiei, emigranții români. Debutul în volum, pentru autor, vine ca o împlinire personală și ca o dovadă clară sieși că și-a păstrat identitatea, nu a uitat de unde a plecat, fiindcă asta este cumplita frică a oricărui emigrant  – completa lui dezrădăcinare.

Să parcurgi vămile pentru o pâine și să petreci aproape două decenii printre străini, este o încercare deloc răsplătită prin acei câțiva bănuți în plus față de cât ar fi putut câștiga acasă. Un fapt demn de toată stima este modestia ca trăsătură de caracter, ceea ce dovedește smerenia și cei șapte ani de acasă.